Testul de stress cu efort fizic dozat

Testul de efort fizic dozat este o investigație neinvazivă, care evaluează capacitatea funcțională a sistemului cardiovascular în condiții de solicitare standartizate și controlate cu înregistrarea continue a unor parametri vitali ai pacientului, inclusiv indicii hemodinamici, anomaliilie pe traseul de EKG si senzațiilie subiective descrise de presoana testată.

Există astfel de situații, în care pacientul nu prezintă semne sau simptome tipice  de boală în condiții de repaus. În condiii de stress psihoemoțional sau fizic, insă, aceștea pot prezenta dureri precordiale sau retrosternale, dispnee sau palpitatii. În situațiile  de suprasolicitare sus-descrise, inima se adaptează la  factorul stressogen prin creșterea frecvenței cardiace, creșterea consumului de oxigen de către miocard și creșterea tesniunii arteriale. Testarea cu efort permite, astfel, identificarea unor eventuale anomalii de funcţie cardiacă, responsabile pentru simptomatologia pacientului şi care nu sunt evidente în condiţii de repaus.

Testul este considerat o modalitate utilă si neinvazivă de detectare a leziunilor aterosclerotice latente a vaselor coronariene, care obstrucționeaza fluxul sangvin peste 50-75 % din lumenul vasului.

Nivelul de efort fizic va fi adaptat particularităţilor cazului, în general se acceptă terminarea sa înmomentul în care se atinge 85- 90% din frecvenţa cardiacă maximală.

Indicatii clinice :

• evaluarea stării pacientilor cu dureri precordiale;
• determinarea stadiului si prognosticului afectiunilor coronariene;
• aprecierea capacitatii functionale a bolnavului cardiac;
• evaluarea efectelor tratamentului medical sau chirurgical la bolnavii cardiaci;
• identificarea candidatilor pentru programele de recuperare- reabilitare    cardiopulmonara;
• stimularea modificarilor stilului de viata;
• evaluarea performantei fizice (conditia fizica sau gradul de antrenament).

Contraindicatii:

• infarct miocardic acut sau alte sindroame coronariene acute in primele 48 de ore
• valori ale tensiunii arteriale excesive
• dereglări de ritm cardiac ( bloc atrio-vetricular  gradul II  sau III ; tahicardie in repaus >.120 b/min; aritmii atriale/ventriculare rapide)
• embolie pulmonara acuta
• miocardita sau pericardita acute
• disectie acuta sau cronica de aorta
• stenoza aortica stransa
• insuficienta cardiaca decompensata
• dizabilitate fizica, senzoriala sau mentala, care impiedica fie o buna colaborare medic-pacient, fie efectuarea in conditii de siguranta a testului.

Riscuri

Riscul acestui examen este foarte scăzut, cam unul la 150.000 de pacienti prezintă o complicaţie în timpul testului de efort.

Complicații

         Ca și orice  procedură medicală, testul de efort prezintă unele complicații (de altfel, destul de rare):

• Scăderea tensiunii arteriale cu producerea unor simptome tipice de hipotensiune arterială de intesitate variabilă, inclusiv pînă la sincope.
• Anomalii de ritm cardiac (disritmii cardiace).
• Sindrom coronarian acut (inclusiv infarct miocardic).

Efectuarea:

Pregatirea  inaintea efectuarii unui test de efort:

• testul va fi efectuat la cel putin 3 ore de la ultima masa;
• bauturile care contin cofeina sau „energizante”, alcoolul sunt contraindicate in ziua testului;
• nu se va fuma cu cel putin 2 ore inainte de efectuarea testului;
• medicamentele vor fi luate in functie de indicatia medicului cardiolog.

In raport cu modalitatea practica de realizare a efortului, se descriu mai multe variante de probe de efort:

1. a) Cicloergometrul(bicicleta ergometrica) prezinta avantaje legate de stabilitatea toracelui si a membrelor superioare in timpul testului, ceea ce amelioreaza calitatea inregistrarilor ECG si de tensiune arteriala.
2. b) Covorul rulant (‘treadmill’):

Permite efectuarea unui efort obisnuit, fiziologic pentru persoane neantrenate. Permite adaptarea vitezei si a inclinatiei covorului in functie de performanta pacientului In plus, reprezinta o modalitate de explorare mai apropriata de caracteristicile fiziologice ale efortului fizic uman Pe parcursul probei se poate determina si consumul maximal de oxigen al subiectului.

Tehnica:

Durata unui test de efort este de 9-15 minute. Înițial se efectuază masurarea in repaus a frecventei cardiace,  tensiunii arteriale și un ECG. Apoi se aplica pe corp sase pana la doisprezece electrozi, care sunt conectati la un aparat ECG ce monitorizeaza activitatea electrica a inimii. Cel testat va trebui sa efectueze un efort fizic contorlat, urmand un anumit protocol, care presupune cresterea gradata a efortului. Testul de efort se opreste la aparitia unor simptome sugestive (durere anginoasa, vertij, dispnee), la scaderea sau cresterea excesiva a tensiunii arteriale sau frecventei cardiace, la aparitia tulburarilor de ritm cardiac, la aparitia unor modificari ECG sau la atingerea efortului maxim. De asemenea, testul mai poate fi oprit atunci cand cel testat nu mai poate rezista la cresterea efortului, in ciuda lipsei aparitiei modificarilor ECG sau a simptomelor sugestive. Dupa efectuarea probei de efort pacientul va mai fi monitorizat cel putin 6 minute sau pana la revenirea tensiunii arteriale si a electrocardiogramei la normal.

Rezultate:

Interpretarea datelor parvenite va fi efecuată de către  medicul Dvs. Dacă informațiile furnizate vor indica anumite abateri de la criteriile de normalitate, atunci veți fi direcționat spre alte investigații suplimentare, care vor definitiva diagnosticul și tratamentul Dvs.