Coronarografie

Angiografia coronariană diagnostică (numită și coronarografie), este standardul de aur pentru evaluarea anatomiei coronariene. Scopul este de a examina întregul arbore coronarian (atât arterele coronare native, cât și grefele de by-pass) în timpul înregistrării detaliilor despre anatomia coronariană, care include: pattern-ul distribuției arteriale, patologia anatomică sau funcțională (ateroscleroza, tromboza, anomaliile congenitale sau spasmul coronarian focal), precum și prezența colateralelor inter- și intracoronariene.

Indicații pentru efectuarea coronaroangiografiei

• angina pectorală stabilă severă (clasa canadiană III sau IV) cu probabilitate pretest mare de boală coronariană ischemică și control medicamentos inadecvat (Clasa I, B);
• supraviețuitorii unui stop cardiorespirator resuscitat (Clasa I, B);
• pacienții cu aritmii ventriculare severe (Clasa I, C);
• pacienții revascularizați cu recurență precoce a simptomatologiei cu angină pectorală moderată și severă (Clasa I, C);
• pacienții cu diagnostic incert după testele neinvazive sau rezultate contradictorii între mai multe metode neinvazive, cu risc intermediar sau înalt de boală coronariană ischemică (Clasa IIa, C);
• pacienții cu risc crescut de restenoză după angioplastie efectuată într-o zonă cu risc înalt (Clasa IIa, C).
• pacienții cu angină clasa canadiană I sau II cu intoleranță la tratamentul medicamentos sau care nu răspund la tratamentul medicamentos (Clasa IIa, C);
• pacienții cu profesie cu risc înalt (piloți, șoferi de autobuz, etc.) cu teste de stres anormale, dar fără caracteristici cu risc înalt (Clasa IIa, C).
• angina pectorală stabilă la pacienții care vor fi supuși unor intervenții chirurgicale majore necardiace, cu risc intermediar sau crescut la testările neinvazive (Clasa I, B);

Condiții preintervenție:

• Coronaroangiografia este efectuată sau supervizată doar de specialiști cu experiență, în laboratoare echipate corespunzător.
• Înaintea efectuării procedurii intervenționale, pacientul trebuie să fie informat asupra metodei de efectuare, beneficiilor și riscurilor acesteia. Se obține un consimțământ scris și documentat conform protocoalelor (acesta trebuie să includă și posibilitatea necesității efectuării unei intervenții de urgență).²⁵
•  Este necesar a stabili indicațiile pacientului pentru procedura respectivă. De asemenea, trebuie cunoscută orice modificare a simptomatologiei sau orice eveniment medical produse de la stabilirea indicației și până la momentul intervenției. Se acordă atenție afecțiunilor medicale concomitente.
• Evaluarea preprocedurală a pacientului presupune culegerea datelor anamnestice și examenul obiectiv. Trebuie notate semnele de insuficiență cardiacă: raluri pulmonare, turgescența jugularelor, zgomot 3 sau edeme importante. Determinarea pulsului periferic și a unor eventuale sufluri este extrem de importantă, pentru că influențează alegerea căii de acces și va servi ca standard de comparație pentru evaluarea eventualelor complicații vasculare postprocedurale.
• Sunt necesare următoarele analize de laborator: hemograma completă (cu număr de trombocite), creatinina și electroliții serici. Acestea trebuie să fie recente (din ultimile 2-4 săptămâni) și repetate preprocedural în cazurile în care a apărut vreo modificare a simptomatologiei, medicației sau dacă pacientul a fost expus între timp la substanțe de contrast. La pacienții care suferă de patologii hepatice sau hematologice, cei cu terapie anticoagulantă orală cronică, este necesară dozarea indicelui de protrombină și/sau INR-ului. Femeile de vârstă reproductivă ar trebui să efectueze dozarea serică sau urinară a β-gonadotropinei corionice cu cel mult 2 săptămâni preprocedural.
• Electrocardiograma preprocedurală este necesară ca referință pentru evaluarea dinamicii ECG postprocedurale. De asemenea trebuie notate semnele electrice de ischemie, infarct miocardic, tulburări de ritm și anomaliile cavităților cardiace. De asemenea, este util de consemnat datele ecocardiografice cu privire la funcția sistolică și diastolică, valvulopatii semnificative, anomalii ale aortei. Dacă, anterior, a fost efectuat un test de stres, se notează teritoriile de ischemie.
• Pregătirea pacientului constă în igienizare locală, linie de acces venos, repaus alimentar cu 2-6 ore anterior procedurii, hidratare pre- și postprocedurală.

Mod de efectuare

Coronarografia se efectuează în sălile de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. În timpul intervenției, pacientul rămâne conștient și poate vorbi cu medicul, fiind conectat în permanență la aparate de vizualizare și înregistrare a parametrilor vitali.

Medicul cardiolog specializat în cardiologie intervențională alege calea de acces vascular – la nivel inghinal (artera femurală), sau radial – la încheietura mâinii, și apoi face anestezia locală pentru puncția arterei. Prin orificiul de dimensiune milimetrică, medicul cardiolog introduce în artera aleasă un tub gol (teaca arterială), prin care va introduce apoi o serie de sonde, tuburi subțiri, cu care avansează sub observare radioscopică până la originea arterelor coronare.

Folosind aceste tuburi, medicul examinator injectează substanța de contrast pe bază de iod, care realizează vizualizarea arterelor coronare și, prin expunerea la raze X, urmărește fluxul sanguin și eventualele îngustări ale vasului.

Dacă în timpul investigației se observă obstacole în calea curgerii normale a sângelui, se recomandă efectuarea unei angioplastii coronariene cu balon sau cu un stent. Se montează stenturi coronariene, astfel restabilind circuitul sanguin. La finele investigației, la locul de puncție se face compresiunea arterei folosite, montând un pansament compresiv ce trebuie păstrat timp de 12-24 de ore, pentru a evita sângerările. Indiferent de calea de acces arterial (femural sau radial), pacientul urmează să respecte repaus la pat timp de câteva ore.

În mod normal, coronarografia durează între 30 de minute și o oră, iar imediat după intervenție, pacientul poate mânca și bea normal.

Condiții postintervenție:

• Consumați cel puțin 2 litri de apă în perioada imediat următoare intervenției pentru „spălarea” substanței de contrast din circuitul sanguin;
• După 12-24 de ore post-intervenție, se scoate pansamentul și se verifică locul puncției;
• Se practică o ECG de control;
• Uneori se efectuează analize de sânge pentru funcția renală (creatinină, uree);
• Nu întrerupeți medicația prescrisă fără acordul medicului intervenționist al clinicii unde ați fost tratat.